Era asa cam prin ianuarie cand se faceau planuri pentru anul ce va veni la ture prin muntii nostri. Atunci nici nu speram ca tura in Cindrel se va tine, si m-as fi bucurat si de un singur partener de tura. Dar iata ca cu un pic de noroc ne-am strans de toti 10: Luci, Dragos, Mihai, Mihaela, Dana, Dani, Catalin, Marius, Nicu si eu.
Dupa doua saptamani de ploi nesimpatice in Cluj si prin mai toti muntii, nici macar asta nu parea un atu, dar cu ajutorul incantatiilor mele si cu pilele de Sus avem noroc de vreme prea buna.
Ne pornim sambata dimineata pe la 7 jumatate bucurosi, voiosi spre Rasinari. Ploua asa un pic si colegii de club tot insinuau ca parca totusi n-am tocmit vreme asa buna. Ajungem in Rasinari si asteptam autobul de Paltinis care ajunge pe la 11.25 incarcat cu biciclisti si biciclete. Ne facem si noi loc cu ale noastre "dulapuri" si cand incep plaiurile cindrelului incepe si cerul senin. Asadar pe la 12.30 ne asezam la drum si tot pe ci-ncolo.
Poteca spre poiana Gaujoara e cea mai frumoasa din cate am vazut eu pana acum, si printre povesti si brazi ajungem pe sub varful Batrana unde e musai rost de o pauza de masa. Numa bine incigem ditai ospatul si dupa ce ne vedem satui si regrupati (intre timp ne-au ajuns si Marius si Nicu, prieteni din Avrig respectiv Rasinari) o pornim peste varful Batrana spre indepartatul varf Cindrel.
Varful BatranaTrecem peste varful Rozdesti, saua Serbanei, varful Niculesti printre jnepeni proaspeti si bujori proaspat infloriti.
Soarele straluceste, adie vantul si in mijlocul unui asa peisaj ni se face o pofta de somn si de leneveala....asa ca pe principiul pauzelor lungi si dese ajungem inspre apusul soarelui la Iezerul Mare.
Iezerul MareDupa indelungi tratative privind locul de campare si tat haitz-cea (sunt acuzata printre altele de lipsa de autoritate - ceea ce a fost adevarat) ajungem pe varful Cindrel.
Varful CindrelDe aici impinsi de la spate de vantul ce parca s-o saturat sa bata molcom, o pornim inspre saua Steflesti admirand ultimele raze ale soarelui proiectate pe creasta muntiilor Lotru.
Varful SteflestiDupa o noapte de vis cu luna plina si lumina ca ziua, dimineata ne trezim, ne strangem si ne ducem. Asa pe 9 si ceva sa tot fi fost la drumul ce duce in Sadu. Facem fata intalnirii de gradul 6-7 cu porcii mistreti si ne punem pe pedalata inspre varful Cristesti.
Si tot urcam si tot urcam si parca varful nu mai vine, cand credeai ca no amu la pietrele alea tre sa fie...ajungeai si vedeai altele...mai sus...si tot asa.
Insa ajunsi pe varf efortul ne este inzecit rasplatit. Cat vezi cu ochii numai munti: Sureanu, Parang, Cindrel, Cozia, Capatanii si undeva departe semetul Fagaras.
Fagarasii
Creasta Parangului
SureanuMa uit in zare sa vad daca nu zaresc ceva prieteni pe alte creste (stiam ca domnul Dinu e in Rodnei), dar cum imi uitasem ochelarii nu vad prea multe, dar stiu eu sigur ca eram multi acolo sus.
Singurul care ne mana mai departe estevantul care bate de mai ca ne da jos de pe picioare. Ochim traseul si pare la o aruncatura de bat...doar ca s-a dovedit la cam cat arunci un bat si mergi vreo 7 ceasuri cu el sub brat.
Trecem varful Steflesti, Contul Mare, Balindru, facem (unii dintre noi) jneapening extrem si dupa o creasta mai ascutita ajungem pe varful Negovanul Mare.
Negoveanul Mare
De aici poteca bine definita (marcaj nu mai vazusem din saua Steflesti) continua pe curba de nivel pana la stana din Buceciu. Si ajunsi aici incepe balaureala...harta nu ne prea ajuta, nici unul nu mai fusese pe acolo, descrierea din muntii nostri vorbeste de tot felul de marcaje, ciobanii nu-s de prin partile locului si ui asa boncanim vreo 6 kilometrii pe un drum forestier pana ni se termina de tot bateriile.
Campam in mijlocul drumului undeva sub poiana Voinesita (asa credeam noi) si picam precum mustele de oboseala.
Dimineata o luam din loc....da incotro? Dupa logica mea un drum care coboara nu duce in creasta...fiecare isi da cu parerea, da' io zic ca in sus tre sa merem, macar de sus vedem pe unde tre sa o luam in jos :))
Ajungem pe varful Dudurugu si de-acolo trecem de la jneapaning la ienuparing si tot balaurim asa vreo juma de ceas pana ajungem la stana din Dudurugu. Aici lumne multa, si de prin partile celea, ne arata drumu', da din pacate n-avem noroc de lapte proaspat de vaca si ne multumim cu poze...cu 2 cai frumosi...:))
De aici poteca ii foarte bine facuta si din cand in cand dam si de cate-un marcaj asa ca macar de baiu' asta am scapat. Ne oprim la povesti la stana din Tomnatecu, si stam si tot stam ca nenea cioban ii drag sa ne tot povesteasca, si tot cu "s-apai sa va spui" ne dam tare greu dusi.
Poteca se asterne frumos in urcus lin ba prin padure ba pe plai si tot asa se astern si norii negri pe Prejba. Dar nu-i bai ca se ocupa cainii de la sta sa ne atrga atentia. Ne intretinem cu ei la o poveste in tot felul de limbi, noi mai bland, ei mai putin si noroc ca avea ciobanul ce sa le dea de mancare ca de nu...:)
Pe la ceasurile 3 ajungem in varful Prejba unde facem o scurta pauza de ramas bun...de la muntii mei dragi si de la soare...ca odata ce ne punem pe coborat, incepe si "dracu' sa-si bata nevasta". Si dai cu tunete si fulgeres i ropote pe sub Muma pan' la Masa Verde in Valea Sadului.
De aici logistica cu unchii unei prietene care venisera sa ne recupereze nu prea functioneaza si inca vreo ora m-am preumblat pe vale sa-i gasesc. Dar intr-un final soferii ajung la masinile lor si noi...inapoi de unde am venit. Da nu oricum: in lumina de foc a apusului, cu inima plina si cu multi kilometrii in picioare pe crestele muntiilor.
