Mai departe decat cuvintele, mai departe decat gandul, mai departe decat apa si pietrele...
marți, 13 ianuarie 2009
sâmbătă, 10 ianuarie 2009
De cateva zile duc greaua povara de a transpune in cuvinte ceea ce cu siguranta is va pierde din farmec la aceasta incercare. Dar cum orice angajament luat trebuie dus la indeplinire, iata ca incep...
( FOARTE IMPORTANT: musai sa cititi aceasta poveste ca si cand a-ti fi aici)
Ca de obicei, de sarbatori pierd notiunea timpului, iar in acest an asteptam cu atata nerabdare tura in Fagarasi incat Craciunul a trecut fara o importanta signifianta. Tot gandindu-ma cum si ce va fi, aproape ca timpul se dilata si parca refuza sa se scurga.
In dimineata de 29 decembrie ma trezeste telefonul lui Mihnea spunandu-mi ca ajuns in Avrig si imi dau seama ca a venit...a venit momentul sa plecam deasupra norilor...acasa. Pana ajunge toata lumea in Base Camp Avrig, ne punem la depanat povesti si glume si orele zboara repede si iata abia pe la ora 4 e toata gasca stransa si gata de drum. Coltari, pioleti, parazapezi, un morman de rucsaci asteapta sa ii duca in spate pe cei 12 CAR-isti inspre tabara 1 - cabana Barcaciu.
A venit si microbuzul care trebuie sa ii duca pana la Poiana Neamtului si dintr-o data casa se goleste si distractia incepe...pentru unii. Eu inca mai trebuie sa astept pana a doua zi cand va veni tura a doua.
In 30 decembrie pe la ora 1 "Viorica" - bolidul care trebuie sa ne duca pana in Poiana Neamtului e deja in fata portii. Si uite asa ma vad si eu imbarcata pe drumul inspre munte. Ajunsi in Poiana Neamtului incepem sa ne insiram pe poteca, unii pe bocanci, altii pe schiuri. Rucsacii sunt atat de grei, incat parca ne facem tot mai mici, dar gandul ne poarta departe si uitam de cat de mare e forta gravitationala. Cu putin inainte de lasarea serii intram imbujorati in sala de mese a cabanei unde ne asteptau ceilalti. Punem de o masa copioasa si o degustare de vinuri productii proprii si cei ajunsi cu o zi inainte ne pun la curent cu starea zapezii de pe traseul inspre varful Scara. Atmosfera calda a cabanei si faptul ca suntem toti impreuna ne tine in jurul mesei pana tarziu.
A doua zi ne hotaram si noi( Andrei, Ibi, Ioana, Serghei si eu), intarziatii, sa mergem pana pe varful Scara.
Cei care raman la cabana nu stau nici ei degeaba si incearca asigurari la piolet si opriri in piolet.
Vremea e superba si iata-ne pe drumul inspre creasta.
Ajunsi pe platoul de pe Muntele Barcaciu ni se deschide o minunata priveliste asupra varfurilor si muchiilor din jur. Negoiu, Strunga Ciobanului deoparte, Ciortea si Garbova de cealalta, parca ne imbratiseaza si nu vor sa ne mai dea drumul. Dar se pare ca nici noi nu ne impotrivim si continuam sa mergem tot mai aproape.
Dupa un urcus destul de abrut ajungem pe varf... si tot ce exista pe lumea asta dispare pentru un moment pentru ca suntem aici, acum si nimic nu mai conteaza...decat minunatia de munte din fata noastra.
Zabovim cateva zeci de minute pe varf, bem o cana de ceai si incercam sa luam cu noi acele imagini minunate pe singurul suport de pe care nu se vor sterge niciodata.
Dovada :)
Insa frigul si vantul se incapataneaza sa ne aduca aminte ca nu putem ramane aici pentru o vesnicie si un pic, si ne trimite la vale...
...unde lucrurile stau cam asa
Se apropie trecerea in anul nou, dar nu stim exact cand si nici nu prea conteaza, pentru ca ne bucuram de cerul plin de stele, de focul de tabara, de cantece si de faptul ca suntem impreuna la munte. Sarbatorim evenimentul cum se cuvine, cu un pahar de sampanie, si ne uram multi munti in anul ce vine. Noaptea trece repede si ne trezim dimineata in 2009.
Povara unui nou inceput (de an) ne tine pe langa casa povestind intamplari, facand planuri, discutand despre munti si trasee.
Planul pentru ziua de 2 ianuarie era clar: Varful Serbota si poate o incursiune pe Custura Saratii. Noaptea insa se lasa mai jos decat de obicei si ne aduce ceata, multa ceata, rapindu-ne un car mic si unul mare. Nici prognoza meteo de la statia meteo din Sibiu nu e incantatoare dar inca mai indraznim sa speram si ne furisam repede in sacii de dormit sperand sa ne trezim pe cer senin.
Ceasul suna la ora 4, dar e asa de cald si bine in sac incat nu prea as vrea sa plec de acolo. Dar e ceva care-mi zice ca musai sa ma trezesc, si forfota celor care se pregatesc de drum ma ridica in picioare. Iesim in noapte si privim in sus....suntem gata de drum: Andrei, Ibi, Stefan, Calin, Mihnea, Alex, Dani, Raluca si eu.
Un sir de frontale spre avanta prin noapte catre muntele alb. Raman in spate...genunchiul meu drept are o criza de personalitate si isi face simtita prezenta in mod dureros, noaptea se incapataneaza sa mai ramana putin si vantul vine si el cu noi.
Facem o scurta pauza de echipare si ne continuam drumul spre creasta. Luna pierde si ultima batalie si lumina incepe sa deseneze.
Trecem de refugiul din saua Scarii si urcam inspre soare-rasare. Devenim spectatorii muti ai unui spectacol mut ce nici macar nu simte lipsa cuvintelor. Privelistea ne umple sufletele si uitam si de frig si de genunchi si de tot.
Ajungem in sfarsit pe varful Serbota. Vantul bate cu putere si nu e cald deloc, dar domnisoara Custura le face cu ochiul baietiilor. Dupa putin timp insa, se reintorc pe varf promitandu-i domnisoarei ca vor reveni cu foarte proaspete. :)
Pe varf...nu mai lipseste decat...
...si suntem gata sa ne intoarcem sau macar sa ne adapostim de vant. Coboram pana in Saua Serbotei si aici nu ratam ocazia sa punem din nou de o sezatoare si o sedinta de solar: iara povesti, plaja...no...ca la mare (alpina) :)
Dar iara vantul asta si frigul insista si ne gonesc spre casa. Ajunsi la cabana ne dam seama ca au plecat mai multi decat credeam, asa ca povestiile nu se mai leaga ca in celalalte seri si sacii de dormit ne cheama mai repede la somn.
Dimineata ne trezim si facem repede bagajele. Nu stiu de ce, ca doar nu ne grabeam nicaieri, si nici dor de casa nu ne prea era, da' no...trebuie sa mai si plecam, dar numai promitand sa revenim curand in Imparatia Muntelui.
Atatea cuvinte am avut eu, dar stiu ca nu am spus tot...asa ca va rog sa mai puneti si voi cateva cuvinte aici...mai jos...:)
1. Andrei
2. Ibi
3. Luci
4. Ione
5. Cristina
6. Alin
7. Mihnea
8. Lilu
9. Serghei
10. Ioana
11. Machi
12. Dani
13. Florina
14. Stefan
15. Calin
16. Alex
17. Andrada
18. Lavinia
19. Anca
... sper ca nu am uitat pe nimeni :)
( FOARTE IMPORTANT: musai sa cititi aceasta poveste ca si cand a-ti fi aici)
Ca de obicei, de sarbatori pierd notiunea timpului, iar in acest an asteptam cu atata nerabdare tura in Fagarasi incat Craciunul a trecut fara o importanta signifianta. Tot gandindu-ma cum si ce va fi, aproape ca timpul se dilata si parca refuza sa se scurga.
In dimineata de 29 decembrie ma trezeste telefonul lui Mihnea spunandu-mi ca ajuns in Avrig si imi dau seama ca a venit...a venit momentul sa plecam deasupra norilor...acasa. Pana ajunge toata lumea in Base Camp Avrig, ne punem la depanat povesti si glume si orele zboara repede si iata abia pe la ora 4 e toata gasca stransa si gata de drum. Coltari, pioleti, parazapezi, un morman de rucsaci asteapta sa ii duca in spate pe cei 12 CAR-isti inspre tabara 1 - cabana Barcaciu.
A venit si microbuzul care trebuie sa ii duca pana la Poiana Neamtului si dintr-o data casa se goleste si distractia incepe...pentru unii. Eu inca mai trebuie sa astept pana a doua zi cand va veni tura a doua.
In 30 decembrie pe la ora 1 "Viorica" - bolidul care trebuie sa ne duca pana in Poiana Neamtului e deja in fata portii. Si uite asa ma vad si eu imbarcata pe drumul inspre munte. Ajunsi in Poiana Neamtului incepem sa ne insiram pe poteca, unii pe bocanci, altii pe schiuri. Rucsacii sunt atat de grei, incat parca ne facem tot mai mici, dar gandul ne poarta departe si uitam de cat de mare e forta gravitationala. Cu putin inainte de lasarea serii intram imbujorati in sala de mese a cabanei unde ne asteptau ceilalti. Punem de o masa copioasa si o degustare de vinuri productii proprii si cei ajunsi cu o zi inainte ne pun la curent cu starea zapezii de pe traseul inspre varful Scara. Atmosfera calda a cabanei si faptul ca suntem toti impreuna ne tine in jurul mesei pana tarziu.
A doua zi ne hotaram si noi( Andrei, Ibi, Ioana, Serghei si eu), intarziatii, sa mergem pana pe varful Scara.
Cei care raman la cabana nu stau nici ei degeaba si incearca asigurari la piolet si opriri in piolet.
Vremea e superba si iata-ne pe drumul inspre creasta.
Ajunsi pe platoul de pe Muntele Barcaciu ni se deschide o minunata priveliste asupra varfurilor si muchiilor din jur. Negoiu, Strunga Ciobanului deoparte, Ciortea si Garbova de cealalta, parca ne imbratiseaza si nu vor sa ne mai dea drumul. Dar se pare ca nici noi nu ne impotrivim si continuam sa mergem tot mai aproape.
Dupa un urcus destul de abrut ajungem pe varf... si tot ce exista pe lumea asta dispare pentru un moment pentru ca suntem aici, acum si nimic nu mai conteaza...decat minunatia de munte din fata noastra.
Zabovim cateva zeci de minute pe varf, bem o cana de ceai si incercam sa luam cu noi acele imagini minunate pe singurul suport de pe care nu se vor sterge niciodata.
Dovada :)
Insa frigul si vantul se incapataneaza sa ne aduca aminte ca nu putem ramane aici pentru o vesnicie si un pic, si ne trimite la vale...
...unde lucrurile stau cam asa
Se apropie trecerea in anul nou, dar nu stim exact cand si nici nu prea conteaza, pentru ca ne bucuram de cerul plin de stele, de focul de tabara, de cantece si de faptul ca suntem impreuna la munte. Sarbatorim evenimentul cum se cuvine, cu un pahar de sampanie, si ne uram multi munti in anul ce vine. Noaptea trece repede si ne trezim dimineata in 2009.
Povara unui nou inceput (de an) ne tine pe langa casa povestind intamplari, facand planuri, discutand despre munti si trasee.
Planul pentru ziua de 2 ianuarie era clar: Varful Serbota si poate o incursiune pe Custura Saratii. Noaptea insa se lasa mai jos decat de obicei si ne aduce ceata, multa ceata, rapindu-ne un car mic si unul mare. Nici prognoza meteo de la statia meteo din Sibiu nu e incantatoare dar inca mai indraznim sa speram si ne furisam repede in sacii de dormit sperand sa ne trezim pe cer senin.
Ceasul suna la ora 4, dar e asa de cald si bine in sac incat nu prea as vrea sa plec de acolo. Dar e ceva care-mi zice ca musai sa ma trezesc, si forfota celor care se pregatesc de drum ma ridica in picioare. Iesim in noapte si privim in sus....suntem gata de drum: Andrei, Ibi, Stefan, Calin, Mihnea, Alex, Dani, Raluca si eu.
Un sir de frontale spre avanta prin noapte catre muntele alb. Raman in spate...genunchiul meu drept are o criza de personalitate si isi face simtita prezenta in mod dureros, noaptea se incapataneaza sa mai ramana putin si vantul vine si el cu noi.
Facem o scurta pauza de echipare si ne continuam drumul spre creasta. Luna pierde si ultima batalie si lumina incepe sa deseneze.
Trecem de refugiul din saua Scarii si urcam inspre soare-rasare. Devenim spectatorii muti ai unui spectacol mut ce nici macar nu simte lipsa cuvintelor. Privelistea ne umple sufletele si uitam si de frig si de genunchi si de tot.
Ajungem in sfarsit pe varful Serbota. Vantul bate cu putere si nu e cald deloc, dar domnisoara Custura le face cu ochiul baietiilor. Dupa putin timp insa, se reintorc pe varf promitandu-i domnisoarei ca vor reveni cu foarte proaspete. :)
Pe varf...nu mai lipseste decat...
...si suntem gata sa ne intoarcem sau macar sa ne adapostim de vant. Coboram pana in Saua Serbotei si aici nu ratam ocazia sa punem din nou de o sezatoare si o sedinta de solar: iara povesti, plaja...no...ca la mare (alpina) :)
Dar iara vantul asta si frigul insista si ne gonesc spre casa. Ajunsi la cabana ne dam seama ca au plecat mai multi decat credeam, asa ca povestiile nu se mai leaga ca in celalalte seri si sacii de dormit ne cheama mai repede la somn.
Dimineata ne trezim si facem repede bagajele. Nu stiu de ce, ca doar nu ne grabeam nicaieri, si nici dor de casa nu ne prea era, da' no...trebuie sa mai si plecam, dar numai promitand sa revenim curand in Imparatia Muntelui.
Atatea cuvinte am avut eu, dar stiu ca nu am spus tot...asa ca va rog sa mai puneti si voi cateva cuvinte aici...mai jos...:)
1. Andrei
2. Ibi
3. Luci
4. Ione
5. Cristina
6. Alin
7. Mihnea
8. Lilu
9. Serghei
10. Ioana
11. Machi
12. Dani
13. Florina
14. Stefan
15. Calin
16. Alex
17. Andrada
18. Lavinia
19. Anca
... sper ca nu am uitat pe nimeni :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)