Am promis demult ca o sa postez si eu o relatare de tura si m-am gandit ca cea mai potrivita ar fi tura din Rodnei:
1. Pentru ca de asta am venit la Cluj, sa schimb muntii si sa ma duc in Rodnei
2. Pentru ca echipa a fost formata din doi membrii aspiranti CAR
Asadar...eu prospat ajunsa in Cluj caut in stanga si in dreapta oameni cu care sa merg la munte si iacata ca destul de repede si gasesc. Severus face planul turei si eu nu fac decat sa ma alatur cu bucurie si cam multa inconstienta, ca la cat dor de munte era nu mai era loc si de grija in ceea ce priveste traseul si vremea. Asta urma sa ne dam seama abia mai tarziu cat de important este, nu ca ar fi pentru prima data cand mergem la munte, dar de data asta dorul o fost mai mare decat documentarea.
Plecam in 31 octombrie cu trenul spre Rodna Veche. Multa lume, foarte multa lume...abia ne gasim un loc in picioare pe culoar si ne lasam dusi...spre "Maria Sa" muntele.
Mai e inca o ora pana la destinatie si dintr-o data se face foarte liniste si parca mergem cu trenul incet printr-un vis de toamna: dealurile frumos colorate, cerul foarte albastru, liniste si in fata noastra muntele...
Ajungem in Rodna destul de tarziu si ne pornim destul de agale spre Valea Vinului, stiam ca noaptea se lasa oricum asa ca nu avea rost sa ne grabim.Avem noroc si prindem o masina cu care ajungem repede in Valea Vinului si pe la 6 seara intram in traseu.
Urcusul e placut si noaptea linistita. Fluieram mai de bucurie mai de teama si ajungem repede la intersectia cu traseul marcat punct albastru. Si de aici pana la refugiul Curatel stiam ca nu mai avem mult, dar ne stiind traseul balaurim vreo doua ore printr-o padure deasa de brazi,daramata de furtuna.Intr-un final gasim poteca dar parca tot e prea mult pana la refugiu.In consecinta punem repede cortul si adormim imediat.
Cum probabil ca va ganditi deja, dimineata ne trezim cu refugiul sub nas stralucind in bataia soarelui. No amu ce sa-i faci....ne aprovizionam cu apa si incepem urcusul spre varful Ineu.
Ajunsi pe varf ne intampina o un vant neprietenos, dar care compeseaza cu vremea frumoasa si cu vizibilitatea destul de buna. Dupa ce admiram peisajul si luam cu noi si cateva imagini cu noi acasa ne pornim pe creasta ce se asterne in fata noastra.
Soarele incepe sa faca ochii mici si sa se pregateasca de somn, asa ca decidem sa cautam si noi un loc bun pentru un somn odihnitor.Ajunsi in Saua Cisa gasim un loc aproape perfect unde montam repede cortul si ne bucuram de ultimele raze de soare.
Gatim o mancare copioasa la primus asa ca sa ne aducem aminte cat e de frumos la munte si pe la 7 deja dormim.
Dimineata, la iesirea din cort ne intampina aceiasi vreme frumoasa si acelasi vant naprasnic...dar creasta ne asteapta din nou si nu mai stam pe ganduri si ne pornim.
Vremea tine cu noi si pasii ne poarta de-a lungul crestei pana pe vf. Omului si apoi pe Vf. Gargalau.Admiram dantele lucrate de munte in timp ce asculta muzica buna a vantului si incercam sa ne umplem sufletul cu toata frumusetea.
In varful Gargalau facem o mica pauza de masa si ne luam ramas bun de la creasta Rodnei si incepem sa ne coboram catre Borsa.
S-o fi gandit muntele la un moment dat ca ajunge atata vreme buna si ne serveste si o portie de ploaie si vant garnisita cu balaureala printre tufe de afine.
Ajunsi in varful partiei ne punem schiurile in picioare si dai la vale...:))
Da, da...bine ar fi fost sa fie asa :)
Si ajunsi in Borsa statiune incepe o alta aventura mult mai empirica, care ne face sa ne dam seama ca tot mai bine sus la munte. O ultima clipire spre munte si de la noi si de la soare si inchidem Muntii Rodnei intr-un sertaras in suflet pana data viitoare.
